Paralizia Bell (paralizia facială periferică)

Paralizia facială periferică (paralizia Bell) este o afecțiune care se manifestă prin slăbiciunea bruscă a mușchilor faciali de la nivelul hemifeței (o jumătate de față), ceea ce determină un aspect flasc al porțiunii respective. Colțul gurii atârnă în jos, la fel și pleoapele. Paralizia facială periferică se produce la orice vârstă. Este rezultatul afectării nervului facial, care în mod obișnuit asigură inervația musculaturii de la nivelul feței (există o pereche de nervi faciali sau numărul VII, astfel încât fiecare nerv asigură inervația mușchilor de pe jumătate de față).
Se deosebeste de pareza facială de tip central (întâlnită în accidentele vasculare) prin lipsa deficitului motor la nivelul membrului/membrelor de aceeasi parte și de lipsa tulburării de limbaj, afectarea fiind strict la nivelul hemifeței. De asemenea afectarea mușchilor frontali și orbiculari ai pleoapelor este mai severa în pareza facială periferică deoarece acesti mușchi primesc inervație din ambele emisfere cerebrale (cortexul motor), în timp ce mușchii faciali inferiori primesc inervatie numai de la o emisferă.

În mod normal, această afecțiune este temporară, simptomele reducându-se în intensitate după câteva săptămâni, recuperarea completă având loc după 6 luni. Rareori, simptomele persistă permanent sau afecțiunea este recurentă.

Există multe afecţiuni care pot produce slăbiciunea sau paralizia muşchilor feţei. În cazul în care nu se poate identifica un factor specific care să stea la baza apariţiei slăbiciunii musculare, afecţiunea se numeşte paralizia Bell.

Principalul simptom ce caracterizează paralizia Bell este slăbiciunea sau paralizia muşchilor de la nivelul unei părţi a feţei. Partea feţei care este afectată este plată şi lipsită de expresie sau are un aspect “căzut”.

Printre alte simptome se numără:

– senzaţia de uscăciune a ochiului pe partea afectată datorită imposibilităţii de a clipi

– creşterea secreţiei lacrimale la nivelul ochiului afectat

– durere retroauriculară (porţiunea situată în spatele urechii) de partea afectată, care poate apărea la o zi sau două după debutul paraliziei

– creşterea sensibilităţii în ceea ce priveşte percepţia sunetelor

– salivaţie excesivă datorată imposibilităţii de a închide complet gura

– senzaţia de uscăciune a gurii şi dificultăţi de înghiţire datorită scăderii secreţiei salivare

– scăderea sensibilităţii gustative, în special la nivelul vârfului limbii.

Evoluţia naturală a bolii este spre agravare în primele zile, urmată apoi de vindecare treptată. În majoritatea cazurilor, simptomatologia dispare în două luni.

Paralizia Bell este de obicei diagnosticată pe baza anamnezei, examenului fizic şi examenului neurologic care investighează funcţia nervului facial şi elimină eventuale cauze mai grave de paralizii faciale. Detectarea şi tratamentul precoce al paraliziei faciale pot contribui la prevenirea instalării leziunilor nervoase permanente.

Tratament

• corticosteroizi
• antivirale
• fizioterapie
• kinetoterapie
• operație estetică în cazuri rare pentru a corecta probleme cronice cu nervul facial.

 

La WorkTape Medical Botoșani avem fizioterapeuți cu experiență ce vă pot ajuta dacă vă confruntați cu astfel de probleme.

Sunați acum pentru programare la  0758 959 677 sau completați formularul de programare online aici. 

 

Autor: Fizioterapeut Monica Foca

sursa