Instabilitatea genunchiului: Definiție, Cauze, Tratament!

Articulaţia genunchiului este una dintre cele mai importante şi puternice articulaţii din corpul uman. Aceasta permite membrului inferior să se mişte în raport cu coapsa, în timp ce susţine greutatea corpului. Mişcările la nivelul articulaţiei genunchiului sunt esenţiale pentru activităţile de zi cu zi, inclusiv mersul pe jos, alergatul, şezutul, ghemuitul şi statul în picioare.

• 

Stabilitatea genunchiului se bazează atât pe anatomia osoasă, cât şi pe structurile ţesuturilor moi. Stabilizatorii dinamici includ diferiţi muşchi care traversează articulaţia genunchiului, iar stabilizatorii statici includ articulaţia osoasă cu condilii femurali şi platoul tibial; ligamentele, capsula şi meniscurile. Toate acestea sunt interdependente între ele, permiţând astfel o motilitate normală şi, în acelaşi timp, o stabilitate eficientă.

Instabilitatea genunchiului este definită ca o senzație de slăbiciune sau lipsă de control în timpul activităţilor, mai ales a celor dinamice şi de răsucire. Este însoţită de pierderea bruscă a suportului postural, „cedarea genunchiului”, din cauza eşecului mecanic în timpul activităţilor în care intervine greutatea. Aceasta poate fi cauzată de leziuni ale ligamentelor (cum ar fi ruptura ligamentului încrucișat anterior sau posterior), deteriorarea meniscurilor, laxitate articulară sau slăbirea musculaturii care stabilizează articulația. În cazul instabilității, articulația devine vulnerabilă la suprasolicitare și deteriorare progresivă, ceea ce poate duce la alte afecțiuni, inclusiv osteoartrita.

• 

Tratamentul depinde de cauza și severitatea afecțiunii. Inițial, medicul poate recomanda kinetoterapia, iar medicamentele pot fi prescrise pentru ameliorarea simptomatică. Cu toate acestea, atunci când aceste tratamente conservatoare dau un răspuns nesatisfăcător, se recomandată corecția chirurgicală.

Kinetoterapia

Kinetoterapia joacă un rol esențial în recuperarea instabilității genunchiului, printr-o serie de intervenții menite să asigure refacerea optimă a articulației și revenirea la activitățile zilnice. Se pune accent pe tonifierea musculaturii care înconjoară genunchiul, acțiune ce contribuie semnificativ la stabilizarea deficitului ligamentar și la sprijinirea corectă a articulației. De asemenea, pentru a evita rigiditatea articulară, se introduc în programul de recuperare exerciții de stretching și mobilizări specifice, menite să îmbunătățească treptat mobilitatea genunchiului. Pe măsură ce pacientul progresează, se includ și activități funcționale mai complexe, cum ar fi alergarea, săriturile sau schimbările rapide de direcție, toate acestea pregătind pacientul să revină în siguranță la activitățile sale cotidiene.

• 

Autor: Fizioterapeut Luca Alice-Lavinia

Bibliografie

Josien C. van den Noort , Lizeth H. Sloot, Sjoerd M. Bruijn, Jaap Harlaar, Journal of biomechanics: How to measure responses of the knee to lateral perturbations during gait? A proof-of-principle for quantification of knee instability, 10 Iulie 2017, pag: 111;

C. Ioniţe, Note de curs – Abilităţi practice, Univeristatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa” Iaşi, 2018-2019