Repercusiunile globale în urma unei afecțiuni locale

Fiecare dintre noi a suferit probabil un traumatism care ne-a afectat aparatul locomotor, o anumită perioadă. După traumatism, organismul are nevoie de un anumit timp, pentru ca părțile afectate să se refacă și să nu rămână nici o leziune restanță, care să afecteze buna funcționare a aparatului locomotor. Acest lucru se întâmplă uneori, dar de cele mai multe ori rămân modificări sechelare ale mușchilor, tendoanelor, ligamentelor, articulațiilor, ale țesutului celular subcutanat, deoarece organismul nu are capacitatea de a le recupera în întregime. Așa se constituie o sechelă postraumatică, un ansamblu de modificări patologice structurale nefavorabile ale aparatului locomotor care rămân după traumatism și care pot afecta pe termen lung sau chiar definitiv pacientul respectiv. Cu cât traumatismul este mai complex, mai sever, cu atât și consecințele acestuia asupra organismului sunt mai importante și există posibilitatea să nu se poată recupera în întregime.

Ca și exemplu de traumatism- fractura  de gleznă poate da sechete intregului organism, afectând atât articulația propriu zisă, articulația genunchiului și a șoldului, cât și postura corpului și mersul.

În orice traumatism apare edemul, se poate produce și la distanță de la locul afectat, fapt care va determina umflarea zonei mobilizate și eventuale tulburări de sensibilitate la nivelul membrului (amorțeli ,furnicături ,durere).

Fracturile cu interese articulare compromit cartilajul, detașările de fragmente intraarticular, imobilizarea prelungită sau intervențiile operatorii, pun probleme deosebite pentru recuperare îndeosebi prin redoarea importantă pe care o determină local, chiar si pe întregul membru.

     În urma unor traumatisme însoțite de leziuni severe este necesară o perioadă lungă de imobilizare a segmentului respectiv. Vindecarea acestor leziuni nu va fi însoțită însă și de recâștigarea capacității de muncă a pacientului, deoarece imobilizarea prelungită articulară duce la instalarea unor sechele variate și uneori destul de grave:
– redoare articulară,
– hipotrofie musculară,
– retractură musculară,
– osteoporoză de imobilizare,
– scăderea capacității cardio-pulmonare.

Tulburările de mers constau în apariția unor mișcări neobișnuite a membrelor inferioare în timpul mersului, care pot fi mai mult sau mai puțin controlate și care pot fi însoțite de modificarea poziției corpului și a membrelor inferioare în momentul deplasării.

     Un mers anormal poate fi expresia unor afecțiuni apărute la nivelul oaselor, a mușchilor sau a structurilor nervoase prezente la nivelul membrelor inferioare și afectează, de regulă, viteza de deplasare a bolnavului și mișcarea membrelor în timpul mersului.

Obiectivele recuperării:

     Deși depind în mare măsură de aspectele particulare clinico-funcționale ale fiecărei articulații în parte, obiectivele recuperării în sechelele posttraumatice articulare ar putea fi sintetizate astfel:
1. combaterea durerii,
2. combaterea inflamației,
3. refacerea mobilității,
4. refacerea stabilității,
5. refacerea abilităților.

Tratamentul recuperator:

Recuperarea propiu zisă constă în următoarele procedee: masaj, kinetoterapie, aplicații calde sau reci, electroterapie, ultrasunete, toate cuprinse într-un program terapeutic stabilit și dirijat de medicul de recuperare. Un astfel de tratament, bine realizat, scurtează perioada de refacere după traumatism cu cca 40%.

Planul de kinetoterapie este individualizat și personalizat în funcție de diagnostic, vârstă, sex, istoricul bolilor dacă este cazul și urmărind repercursiunile provocate de deficit.

Tratamentele cu medicamente se folosesc doar ocazional, ajutător, în recuperarea posttraumatică, procedurile de fizioterapie ocupând primul loc într-o strategie terapeutică corectă.

www.worktape.ro/programari

Botoșani : Telefon: 0758.959.677/0331.404.367

#Worktapemedical – Recuperare medicală bine făcută!

Fizioterapeut: Curelariu Anamaria