Maladia Dupuytren

8th December 2022 by MihaiVenedict Articole, Articole, Noutati 0 comments

Maladia Dupuytren este o afecțiune progresivă a fasciei palmare și digitale, caracterizată de îngroșări nodulare și contracție subiacentă. Aceste deformări ale mâinii sunt caracterizate inițial prin apariția unor noduli la nivelul palmei, ce progresează apoi spre corzi articulale și, în final, spre retracții ale degetelor la nivelul metacarpofalangiene și interfalangiene proximale, rezultând limitări funcționale – aspect de deget îndoit în palmă.

Ce este fascia palmară?

Fascia este un strat de țesut conjunctiv ce învelește mușchii, oasele și articulațiile, ține organele împreună, susținând structura corpului și oferind formă. Fascia organizează, separă și asigură protecție și autonomie pentru mușchi și organele interne. Aceasta leagă aceste elemente separate și stabilește relații spațiale.

Fascia palmară asigură un cadru flexibil, dar, în același timp, ferm pentru tegumentul palmar, legând pielea de structurile subiacente scheleto-musculare. Fascia palmară e constituită din două straturi diferite: fascia superficială (numită și aponevroza palmară) și fascia profundă (ce acoperă mușchii interosoși și nu este implicată în maladia Dupuytren). Aponevroza palmară este o fascie de formă triunghiulară constând în fibre longitudinale, transverse și verticale.

Ce transformări apar la nivelul aponevrozei palmare în Maladia Dupuytren?

Principala modificare constă în transformarea fasciei palmare și digitale normale în corzi fibrotice. Aceste corzi fibrotice modifică atât tegumentul, cât și structurile din jur, determinând schimbări caracteristice și limitări funcționale.

Diagnostic:

Maladia Dupuytren se diagnostichează în urma examenului clinic efectuat de către medicul specialist de chirurgie plastică. Vor fi examinate atent mâinile și degetele, localizarea nodulilor sau a eventualelor cordoane formate în palmă, se va evalua mobilitatea activă și pasivă și sensibilitatea degetelor. Rareori sunt necesare și alte investigații suplimentare.

Cel mai precoce semn este reprezentat de invaginări ale pielii cu deformarea pliului distal de flexie datorită conexiunilor dintre derm și fibrele longitudinale ale aponevrozei palmare. În acest stadiu incipient, pielea palmară se îngroașă, iar pe măsură ce afecțiunea avansează, aceasta poate să capete un aspect cutat sau cu gropițe. Aceste transformări cutanate preced apariția nodulilor cutanați. Acești noduli apar mai comun pe raza degetului inelar la nivelul pliului distal de flexie sau a articulației interfalangiene proximale. În mod normal, acești noduli nu sunt dureroși, dar pot crea disconfort și o senzație de tensiune în palmă. În timp, nodulii vor progresa către corzi fibroase ce se extind distal către degete.
Degetele nu mai pot fi ținute drept, fapt ce va îngreuna anumite activități cotidiene cum ar fi imposibilitatea de a strânge mâna altei persoane, de a pune mâna în buzunar, de a-și pune manuși, de a prinde obiecte mai mari, limitarea abilității de a deschide complet mâna, de a deschide dopul unei sticle sau chiar de a scrie. Toate aceste lucruri contribuie la scăderea calității vieții.

Cauzele bolii Dupuytren:

Cauzele care duc la apariția bolii Dupuytren nu sunt complet cunoscute, însă cele mai multe dovezi sunt legate de factorii ereditari. Până în prezent, nu exista nicio dovadă că boala Dupuytren ar apărea ca urmare a unor leziuni sau a ocupațiilor care implică vibrații la nivelul mâinilor. Totodată, nu există dovezi care să sugereze că boala Dupuytren ar apărea ca urmare a utilizării excesive a mâinilor.

Tratament:

Obiectivele tratamentului constau în corecția diformităților, reducerea dizabilității și restaurarea funcției mâinii și a mobilității degetelor.
Tratamentul maladiei Dupuyren poate fi subdivizat în terapie injecțională sau chirurgicală. Cu toate că noile terapii ce includ liza enzimatică a corzilor fibrotice cu colagen și aponeurotomia percutanată pot avea rezultate promițătoare în primele etape ale bolii, tratamentul principal rămâne cel chirurgical.

Terapia injecțională constă în injectarea unei enzime – colagenaza – ce va determina topirea corzii fibroase. Avantajele sunt reprezentate de lipsa unei intervenții chirurgicale deschise, absența cicatricilor postoperatorii și o recuperare foarte rapidă. Acest tratament este indicat pacienților în primele stadii ale afecțiunii, unde este prezent un cordon fibros palpabil fără a exista modificări contractile ale degetelor.

Postoperator, mâna operată va fi imobilizată printr-o atelă, iar mobilizarea activă va începe la 5 zile, sub îndrumarea unui kinetaterapeut, prin creșterea progresivă a solicitării degetelor. După aproximativ o lună pacientul se poate întoarce la activitățile obișnuite.

Programul de kinetoterapie este foarte important, atâta pentru recâștigarea mobilității articulației mâinii, cât și pentru evitarea complicațiilor .
Kinetoterapeutul realizează un program specific, având în vedere gravitatea afecțiunii.