Spondilita ankilopoetică

Spondilita este o afecțiune care are o principală caracteristică o inflamație, care are ca mers progresiv și cu tendință  anchilozantă a articulațiilor și ligamentelor coloanei vertebrale.

Spondilita este o boală a oamenilor tineri, observandu-se cu maximă frecvență 30 – 40 de ani, fiind afectați în special persoanele de sex masculin, iar cele de sex feminin observându-se numai în 2,9 – 10% din cazuri.

Recuperarea reprezintă domeniul complex de activitate medicală, educațională, socială și profesională care urmărește :

  – restabilirea capacității funcționale pierdute în urma unui traumatism, cât mai aproape de funcționalitatea anterioară traumatismului suportat.

  – procesarea unor procedee, metode, prin care să i se asigure pacientului posibilitatea de a duce o viață independentă economic și social în viitor.

Programul de tratament kinetic este alcătuit în funcție de afecțiunea prezentată și particularitățile fiecărui pacient în deosebi, acesta fiind sub supraveghere permanentă și îndrumat de către kinetoterapeut.

De asemenea, pe tot parcursul ședințelor de kinetoterapie, pacientul este înștiințat în permanență cu informații despre afecțiunea sa, explicând totodata și etapele care le va parcurge pe toată perioada de tratament, împreună cu kinetoterapeutul.

   Spondilita ankilopoietică este o boală inflamatorie cronică, progresivă, orientată cu predominare la articulațiile sacroiliace, articulațiile sinoviale ale coloanei vertebrale și părților moi adiacente, realizând astfel aspectul clinic al anchilozei vertebrale.

Spectrul clinic se întinde de la o simplă boală pelvină (sacroiletita) până la suferința progresivă.

Spondilita ankilopoietică se poate prezenta sub mai multe aspecte clinice cum ar fi:

-formă tipică, cu debut lombosacrat şi evoluţie ascendentă (cea mai frecventă);

-formă cu debut cervical şi evoluţie descendentă;

-formă bipolară cu afectarea concomitentă a coloanei cervicale şi a articulaţiilor sacroiliace;

-formă periferică, rizomelică (scandinavă), cu modificări discrete la nivelul coloanei lombare (mai frecventă la femei şi la adolescenţi)

-formă fără sacroileită (rarisimă).

-forma clinică este influenţată de vârsta debutului bolii.

Semne și simptome

           Cea mai frecventă este durerea lombară , de asemenea se poate manifesta și la nivelul articulațiilor periferice. Dar pe lângă acestea mai pot fi semne și simptome evidențiate prin diminuarea  expansiunii cutiei toracice, datorită afectării difuze costo-vertebrale, febra moderată, astenia, anorexia, scăderea ponderală și anemia.

            Durerea  lombară de obicei nocturnă și cu o intensitate variabilă, poate devenii recurentă, instalându-se redoare matinală, ameliorată de activitatea fizică zilnică, relizând contracturi la nivelul musculaturii paraspinale. O poziție în flexie sau o poziție cu trunchiul aplecat va diminua durerea lombară și contracturile la nivelul musculaturii paravertebrale.

          Manifestările sistemice ale uveitei anterioare, se cronicizează rareori și este suficient de severă ca să poată afecta și vederea . De aceea apar și semne neurologice, atunci când se formează compresie la nivel radicular sau sciatic, la subluxații vertebrale sau la sindromul cozii de cal. Manifestările cardiovasculare se pot exterioriza prin insuficiență aortică, aortită, angină, pericardită și tulburări de conducere cardiacă. Rareori spondilita determină amiloidoză secundară și nu apar noduli subcutanați.

Obiectivele și metodele programului kinetic :

-Menținerea/corectarea unei posturi și a unui aliniament corect al corpului;

-Menținerea/refacerea supleței articulare;

-Menținerea/refacerea tonusului muscular al extensorilor paravertebrali ai trunchiului;

-Menținerea volumului respirator în limite cât mai normale .

Kinetoprofilafie

-Menținerea și corectarea posturilor și aliniamentului corpului,

-Adaptarea unei posture corecte în activitățile zilnice,

-Strechingul este folosit în kinetoterapie în acest caz pentru asuplizare, bazându-se pe întinderea țesuturilor, pentru a menține sau crește amplitudinea unei mișcări. Aceasta se executa timp de 10- 30 de secunde, fără a forța, pentru a putea evita apariția durerii, menținând această tehnică cu o respirație liniștită și regulată.

-Se face întinderea activă, ca și cum v-ați lungii/v-ați întinde dimineața dupăa ce vă treziți, menținând această poziție 5-7 secunde, revenire, repetare de 4 ori.

-În ortostatism, se prind mâinile la spate cu palmele înăuntru. Se tracționează membrele superioare în jos și concomitant se face rotația internă, după care se ridică membrele în partea posterioară bombând pieptul, menținându-se 10-15 secunde.

-În șezut pe podea, cu spatele lipit la perete, membrele inferioare cu genunchii în extensie și apropiați, se execută flexi de trunchi cu membrele superioare spre înainte, membrele încercând să atingă vcârful degetelor picioartelor.

-Același exercițiu de mai sus, dar cu membrele inferioare depărtate.

Bibliografie

– Afecțiuni reumatice care beneficiază de kinetoterapie – Dr. Antoaneta Crețu – 1996;

–  Recuperare kinetică în reumatologie – Dr. Gheorghe Moraru – medic primar B.F.T. – recuperare medicală spitalul clinic de recuperare Felix; Lector universitar Vasile Pâncotan – Univ. Oradea – 199 – Editura imprimieriei de Vest;

– Manualul Merck de diagnostic și tratament – ediția a XVIII –A – Editura All – 1997

–  Merck̍ s Manual of the Materia Medica – Editura All – 1899;

–  Reumatologie – Prof. Dr. Eugen Popescu, Dr. Denisa Predețeanu, Dr. Ruxandra Ionescu – Editura Nașional – 1997

–  Compendiu reumatologie – Dr. Eugen Popescu, Dr. Ruxandra Ionescu – Edișia a III-a – Editura Tehnică, București – 1998.

–  Elemente practice de diagnostic și tratament – Henry Brainerd, Sheldon Margen, Milton J. Chatton – Editura Medicală București – 1967

– Reumatologie practică – Dr. I. Stoica, Dr. S. Bercovici, Dr. A. Drugan, Dr. B. Wolf- Editura de stat pentru literature științifică București, 1953.

– Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului – Dr. Tudor Sbenghe, – Editura medicală, București 1996.