Stretchingul

Stretchingul este un exercițiu fizic fundamental pentru sănătate, în care un mușchi sau un tendon specific este întins în mod intenționat. ”Stretching” provine din limba engleză – de la cuvântul – ”stretch” care înseamnă a întinde și face referire la o multitudine de exerciții cu rol de a crește flexibilitatea și elasticitatea musculară.  Când se practică exerciţii de stretching trebuie simțită o ușoară tensiune musculară, dar nu durere sau disconfort; în caz că apar aceste senzații se întrerupe mișcarea și se reia cu mai multă atenție și treptat până se ajunge la o ușoară senzație de întindere.

Clasificarea stretchingului:

-stretching balistic;

-stretching dinamic;

-stretching activ;

-stretching pasiv;

-stretching izometric.

Stretching balistic

Se realizează activ prin folosirea unor mișcări viguroase. Se folosește impulsul corpului sau al unui membru cu scopul ca o întindere să depășească forțat raza normală a mișcării și apoi să revină în poziție inițială. Acest tip de stretching nu este folosit foarte des în sport deoarece poate produce accidentări prin faptul că nu aduce aport flexibilității, ci poate duce la contractarea mușchilor.

Stretching dinamic

Se realizează prin mișcări voluntare blânde, încercându-se o trecere lentă peste punctul maxim al amplitudinii de mișcare. Se cresc gradual viteza și amplitudinea. Acest tip de stretching implică întinderea mușchilor la lungimea maximă. Se folosește pentru încălzirea musculară înainte de exerciții aerobice.

Stretching activ

Numit și stato-activ, este caracterizat prin faptul că se fac mișcări voluntare pentru a ajunge la amplitudinea maximă de mișcare și nu intervine nicio forță exterioară. Este o bună metodă de ameliorare a flexibilității active. Contracția concentrică în agoniști va induce reflex prin inhibiție reciprocă, iar antagoniștii se relaxează; mușchii antagoniști sunt cei care au reprezentant obiectivul stretchingului activ.

Stretching pasiv

Se mai numește și stretching static deoarece se folosește o forță exterioară. Pentru a realiza acest tip de stretching este nevoie de ajutorul unui kinetoterapeut sau a unui echipament special. În recuperarea medicală este recomandat stretching-ul manual, pasiv. A nu se confunda stretching-ul pasiv cu exercițiul pasiv kinetic. Acesta din urmă se folosește numai în cadrul amplitudinii de mișcare locală. Întinderile pasive trebuie să dureze minim 20 secunde, putând ajunge și la 1 minut.

Stretching izometric

Este combinarea stretchingului pasiv cu contracția izometrică în poziția de întindere pasivă realizată de către un kinetoterapeut. Spre exemplu, kinetoterapeutul întinde mușchiul contractat printr-o mișcare lentă, pasivă a segmentului respectiv. Când se ajunge la amplitudinea maximă permisă, pacientul face o contracție izometrică a mușchiului întins care durează 7-15 secunde, iar rezistența este asigurată de către kinetoterapeut. Acest exercițiu se repetă de 3 – 4 ori/zi pentru o grupă musculară. Aceste exerciții pot fi incluse în partea de început a unui antrenament, pot constitui chiar o metodă de antrenament și sunt de un real folos și după încheierea programului de exerciții fizice, prin relaxarea și revenirea organismului.

Indicațiile generale în ceea ce privește execuția corectă a stretchingului

-tehnici de relaxare generală, efectuate înaintea stretchingului;

-masaj (de tip profund) executat după aplicarea de căldură, dar înainte de stretching;

-poziția inițială și cea în care se va executa stretchingul propriu zis să fie stabilă, relaxată și comodă;

-încălzirea generală a organismului, printr-un efort aerob de minim 15 min;

-stretchingul să fie precedat de mișcări active;

-respirația să fie uniformă și relaxată;

-nu se fac aprecieri asupra gradului și duratei întinderii (nu este concurs);

-în cazul ambelor direcții de mișcare limitată, după stretchingul unei grupe musculare se aplică stretchingul și pe mușchii antagoniști (se începe cu musculatura cea mai contractată);

-nu se face stretching pe două grupe musculare simultan;

-stretchingul se poate combina cu tracțiunea în ax a articulației respective;

-durerea ce apare după 2 ore de repaus (de la terminarea stretchingului) denotă că intensitatea acestuia a fost prea mare, iar durerea care persistă peste 24 de ore arată ca au avut loc leziuni fibrilare;

-după ședința (ședințele) de tratament ce a avut în program stretchingul, nu trebuie să apară spasm muscular, să scadă forța musculară sau să apară oboseală musculară.

Beneficii stretching

Exercițiile de stretching fac parte din programele de recuperare in cazul multor afecțiuni. Acestea, alături de alte exerciții efectuate sub stricta supraveghere a kinetoterapeutului dau rezultate uimitoare. Principalele avantaje ale exercițiilor de stretching în procesele de recuperare sunt:

-redarea mobilității si flexibilității articulațiilor și mușchilor;

-reducerea riscului de accidentare la nivelul tendoanelor și/sau articulațiilor;

-îmbunătățirea performanțelor fizice ale corpului;

-îmbunătățirea posturii corporale;

-eliminarea stresului;

-îmbunătățirea circulației sangvine.

www.worktape.ro/programari

Botoșani : Telefon: 0758.959.677/0331.404.367

#Worktapemedical – Recuperare medicală bine făcută!

Fizioterapeut: Curelariu Anamaria