Torticolisul la bebeluși – cum îl descoperim și cum îl tratăm?

Torticolisul muscular congenital (TMC) este a treia cea mai frecventă afecțiune ortopedică întâlnită în pediatrie. Etiologia acestei afecțiuni este necunoscută iar incidenţa oscilează între 0,3 şi 2%.
Există mai multe cauze, efecte și manifestări posibile ale acestei patologii asupra dezvoltării normale a sugarilor. Copiii afectați pot prezenta un risc mai mare de a dobândi poziții vicioase sau probleme funcționale precum probleme digestive sau respiratorii, întârziere de dezvoltare motorie, plagiocefalie sau displazie de șold. Acesta este motivul pentru care părinții trebuiesc informați corect cu privire la cum se depistează și se tratează torticolisul. De altfel, cu cât tratamentul este instituit mai devreme cu atât mai ușor și rapid se poate corecta această deviație și se pot preveni compliațiile.

Definiție. Ce însemnă torticolis?

Dacă traducem din latină, cuvântul torticolis înseamnă „gât strâmb”. El se definește ca o atitudine asimetrică şi permanentă a capului şi a gâtului în raport cu planul umerilor, cauzate cel mai frecvent de o retracție a mușchiului SCM (sternocleidomatoidian).

Tipuri de torticolis

Există mai multe tipuri de torticolis descrise la sugari și copii mici. Principalele două tipuri sunt:
– torticolisul muscular congenital
– torticolisul pozițional (numit și postural).

În torticolisul muscular congenital (TMC), la nivelul mușchiului  SCM se va observa o retracție  asociată cu o masă ovalară  mobilă și dură, care se poate resorbi de la sine după primul an de viață. Biopsiile musculare și studiile RMN ale masei au arătat că ar fi existat o leziune musculară, posibil din cauza compresiei venoase și întinderii mușchiului (intrauterin sau în timpul nașterii).
Torticolisul postural este reflectarea unei constrângeri uterine excesive care se manifestă la naştere prin asimetria globală a nou-născutului. Astfel, poziția gâtului nu este cauzată de retracția mușchiului SCM, ci este mai degrabă un efect cauzat de alte afecțiuni sau poziții:
– menținerea uneia și aceleiași poziții a  copilului în pătuț/ în brațe etc;
– plagiocefalie (aplatizare asimetrică a craniului), care poate să provoace dar și să fie provocată de torticolis;
– scurtarea altor mușchi din regiunea gâtului sau lipsa congenitală a unor mușchi cervicali;
– în cazul unor afecțiuni neurologice, gentice precum paraliziile cerebrale sau sindromul Down, etc.

Epidemiologie

Rata mondială de incidență a torticolisului congenital variază între 0,3% și 1,9%; unele studii indică un raport de 1 din 250 de nou-născuți, fiind a treia anomalie ortopedică congenitală. Există o preponderență pentru sexul masculin, partea dreaptă și prima sarcină.
2% îi revin torticolisului congenital în nașterile traumatice și 0,3% în nașterile netraumatice.

Simptome

– Este prezentă o asimetrie a urechilor, liniei occipitale față de linia umerilor. Capul este înclinat pe partea afectată și rotit spre partea opusă.
– Copilul preferă să fie alăptat doar pe o singură parte;
– Copilul va avea o poziție preferențială a capului și gâtului și va refuza să întoarcă capul  spre poziția opusă;
– Uneori se poate observa o asimetrie a craniului (plagiocefalie).

Cauzele aparitiei torticolisului

Intrauterine:
– poziții fetale anormale;
– presiunile cordononului ombilical asupra musculaturii gâtului;
Extrauterine:
– travaliu prelungit;
– aplicarea forcepsului și alte proceduri care pot implica leziuni în timpul nașterii;
– menținerea copilului în una și aceeași poziție în pătuț/ în brațe, situații în care stimulii (lumina, vocea mamei, zgomotul) vin din aceeași direcție;
– plagiocefalie;
– scurtarea altor mușchi din regiunea gâtului sau lipsa congenitală a unor mușchi cervicali;
– în cazul unor afecțiuni neurologice, gentice  moștenite;
– afecțiuni ale urechii, complicatii dupa operatii pentru vegetatii adenoide – afecteaza zonele ce interfera cu nervii pentru musculatura gatului;
– expunerea la curenți reci, infecții precum răceala sau gripa;
– efecte secundare ale unor medicamente.

Care sunt metodele de tratament?

Metoda de elecție pentru tratamentul torticolisului este kinetoterapia. Cu cât se începe mai devreme, cu atât mai repede se corectează pozițiile vicioase și se previn (sau corectează) compensările și complicațiile. De asemenea, tehnicile manuale (masajul) și kinesiotapingul vor conserva sau accelera evoluția pozitivă a tratamentului.

Cum îți dai seama dacă copilul tău are nevoie de tratament?

La controalele de rutină, medicul de familie sau medicul pediatru este cel care va observa apariția acestei anomalii și te va direcționa către un tratament kinetoterapeutic. De asemenea, dacă observi vreun simptom dintre cele enumerate mai sus poți solicita consultația unui terapeut specializat.

De la ce vârstă copilul poate să înceapă kinetoterapia?

Tratamentul kinetoterapeutic poate să înceapă chiar din momentul în care copilul a fost diagnosticat cu torticolis, și aici poate fi vorba de primele zile sau săptămâni de după naștere.

La prima ședință copilul va fi evaluat amănunțit și delicat, pentru ca mai apoi să se stabilească un program terapeutic potrivit care constă din:

– kinetoterapie (miscări pasive – stretching, posturări, poziționări specifice; miscari active – exercitii de stimulare neuromotorie; metode specifice cu elemente din terapia Vojta, Bobath);
– de asemenea, kinetoterapeutul va învăța părinții să facă anumite tehnici simple și eficiente de stretching, posturare care pot fi realizate acasă;
– masaj și tehnici miofasciale adaptate;
– kinesio-taping;
– tratament chirurgical( se impune în cazuri foarte rare, în mai puțin de 3%).

Cu un tratament adecvat, 90% până la 95% dintre copii se recuperează în totalitate înainte de primul an de viață; șansele cresc până la 97% dacă tratamentul începe înainte de primele șase luni.

În echipa WorkTape Medical găsești terapeuți cu experiență care așteaptă să te ajute dacă te confrunți cu această problemă. Iar dacă mai ai întrebări cu privire la subiectul descris în acest articol poți suna la unul dintre numerele de telefon: 0758.959.677 /0331.404.367
www.worktape.ro/programari

 #Worktapemedical – Recuperare medicală bine făcută !

Autor: Fizioterapeut Polina Stan

Sursa 1: Recommandations portant sur la prise en charge optimale en physiothérapie de la clientèle pédiatrique atteinte de torticolis musculaire congénital, Université de Montréal, 31 mai 2011, auth. LA FLÈCHE, LABELLE et colab.
Sursa 2: Cheng JCY, Wong MWN, Tang SP, Chen TMK, Shum SLF, Wong EMC. Clinical determinants of the outcome of manual stretching in the treatment of congenital muscular torticollis in infants: A prospective study of eight hundred and twenty-one cases. Journal of Bone and Joint Surgery – Series A. 2001 May;83(5):679-87+ADV 60
Sursa 3: Petronic I, Brdar R, Cirovic D, Nikolic D, Lukac M, Janic D, et al. Congenital muscular torticollis in children: distribution, treatment duration and out-come. 2010 Jun.
Sursa 4: American Academy of Pediatrics.Committee on Quality Improvement SoDDotH. Clinical practice guideline: early detection of developmental dysplasia of the hip. . Pediatrics. 2000;105.
Sursa 5: The immediate effect of kinesiology taping on muscular imbalance for infants with congenital muscular torticollis, Anna M Öhman, 13 Jun 2012
Sursa 6: https://www.physio-pedia.com/Congenital_torticollis?utm_source=physiopedia&utm_medium=related_articles&utm_campaign=ongoing_internal